Cresc animale exotice de 3 ani. E un sentiment minunat să privești cum sub îngrijirea ta ,o viață îți este recunoscătoare, oferindu-ți toată dragostea și afecțiunea prin giumbușlucuri, triluri, sau chiar din priviri. Niciodată nu ești singur, ești mai responsabil, mai empatic, mai plin de compasiune și atenție, iar alinarea și tristețea din zilele nefaste îți vine mereu și sigur dintr-un colt al coliviei, veșnic viu,țopăitor, cald și colorat, mereu acolo pentru tine, la fel cum și tu ești pentru el.
Odată cu achiziționarea primului meu papagal, perușul Pako, am ajuns în urma observațiilor la câteva concluzii personale și esențiale despre îngrijirea lor, pe care vi le împărtășesc și vouă:
- perechea unui papagal crescut singur este inutilă.Acesta se simte confortabil doar în prezența omului
- starea de bine se remarcă prin atenția acordată de pasăre toaletării penajului propriu; dacă aceasta e incapabilă să-și îngrijească penele, va muri
Dacă doriți și alte sfaturi, vi le ofer cu plăcere.