Istoric

 

1836 - 1842

Construirea bisericii romano-catolice și a mănăstirii („Zárda”/„claustru”) de pe actuala stradă Ștefan cel Mare.

1842 (toamna)

Stabilirea la Satu Mare a călugărițelor din ordinul „Sfântul Vincenţiu de Paul”. Înființarea de către acestea a Școlii Elementare Romano-Catolice pentru Fete și a Şcolii Superioare Romano-Catolice de Fete, primele dintre „Institutele școlare ale maicilor milostive”/„Institutele educative ale surorilor de caritate”, ale congregației „Sfântul Vincenţiu de Paul”, ce au funcționat la Satu Mare în perioada 1842 – 1948. Cursurile se vor desfășura în „claustru” (mănăstire), acolo unde va fi amenajat și internatul pentru elevele școlii.

1857

A fost înfiinţată Şcoala Normală (Pedagogică) Romano-Catolică de Fete, dezvoltată din Şcoala Superioară de Fete Romano-Catolică. Aceasta avea ca şi obiectiv formarea de învăţătoare şi surori medicale.
1872

Înființarea de clase de aplicație (practică pedagogică) în cadrul Școlii Elementare Romano-Catolice pentru Fete
1881

Este inaugurat parterul corpului de clădire B.
1889

Este înființată Școala Civilă Romano-Catolică de Fete (1889 – 1926; 1940 – 1947). Școala civilă era echivalenta gimnaziului din sistemul românesc. Durata cursurilor era de patru ani
1892

Se dă în folosință etajul I al Corpului de clădire B – corpul B de clădire este finalizat.

1892

Se înființează secția de pregătire a educatoarelor în cadrul Şcolii Normale (Pedagogice) Romano-Catolice de Fete
1894

Este înființată secția de pregătire a profesoarelor pentru școli civile, cunoscută sub numele de Şcoala Normală Superioară Romano-Catolică de Fete
1912

Este inaugurat corpul de clădire A (numit impropriu astfel deoarece este cel mai recent).

1918

Înființarea Liceului Romano-Catolic de Fete (1918 – 1948). Liceul era de 8 ani, 4 la cursul inferior și 4 la cursul superior.
1 decembrie 1918

Unirea Transilvaniei cu Regatul României. Satu Mare este preluat de autoritățile române doar în aprilie 1919.
1919 - 1926

Românizarea și reorganizarea „Institutelor educative ale surorilor de caritate” aparținând congregaţiei „Sfântul Vicenţiu de Paul”, conform sistemului educațional din România Mare. În cadrul liceului și al școlii normale se înființează secții cu predare în limba română.
1924

Este desființată secția de pregătire a profesoarelor pentru școli civile, (Şcoala Normală Superioară Romano-Catolică de Fete), deoarece pregătea cadre didactice pentru o formă de școală, care nu exista în structura învățământului românesc.
1926

Școala Civilă Romano-Catolică de Fete este alipită Liceului Romano-Catolic de Fete, devenind secția maghiară a acestuia (gimnaziu).
1940

În urma Dictatului de la Viena (30 august) orașul Satu Mare revine Ungariei.
1941 (toamna)

Liceul a primit-o ca patron spiritual pe Sfânta Elisabeta, numele său complet fiind acum Liceul Romano-Catolic de Fete Sfânta Elisabeta. A păstrat acest nume până în 1948.
1944 (octombrie)

Clădirile școlii suferă deteriorări minore în urma bombardamentelor.
1945 (primăvara)

Satu Mare revine pe deplin sub controlul autorităților române.
1947

Desființarea Școlii Civile Romano-Catolice de Fete.
1948

Ca urmare a reformei comuniste a învățământului din august 1948, „Institutele şcolare ale maicilor milostive” au fost etatizate, iar călugărițele au fost îndepărtate din școală. Școlile au fost reorganizate conform noii viziuni. Din toamna anului 1948 Școala Primară Romano-Catolică a fost desființată, elevele trecând la școli de stat. Secția maghiară a Liceului Romano-Catolic de Fete a fost unificată cu Liceul Reformat de Fete, rezultând astfel Liceul Maghiar de Fete. Acesta și-a desfășurat activitatea în corpul A, în continuare, până când va fi unit cu Liceul Maghiar de Băieți, formându-se Liceul Maghiar de Stat, azi Colegiul Național „Kölcsey Ferenc”, care va mai funcționa un timp în sediul de la „Ioan Slavici”. Din secția română a Liceului Romano-Catolic de Fete a fost organizată Școala Medie nr. 2, din care descinde Colegiul „Ioan Slavici” de astăzi. Școala Pedagogică Romano-Catolică și cea Reformată au fost de asemenea unite, rezultând Școala Pedagogică Maghiară de Fete. Pe această structură a fost înființată și Școala Pedagogică Română de Fete, care constituie încă una dintre componentele actualului Colegiu Național „Ioan Slavici”.
1948 - 1950

În clădirile școlii își desfășoară activitatea și alte școli efemere: Şcoala Tehnică Profesională de Fete Română (va fuziona cu Școala Pedagogică Română de Fete în toamna anului 1949); Şcoala Tehnică Profesională de Fete Maghiară (va fuziona cu Liceul de Fete Maghiar în 1950); școlile tehnice de administrație financiară, română, respectiv maghiară.
1948 - 1972

Liceul Pedagogic funcționează în clădirile școlii și în alte clădiri din oraș. În toamna anului 1972 este mutat la Carei și ulterior la Oradea.

1948 - 1966

Secția română a fostului Liceu Romano-Catolic de Fete funcționează sub numele de Școala Medie nr. 2.
1966 - 1977

Școala Medie nr. 2. devine Liceul de cultură generală nr. 2 (altă denumire utilizată fiind Liceul Real – Umanist nr. 2).
1969

Apare primul număr al revistei școlii „Muguri”.

1977 - 1991

În a doua etapă a epocii Ceaușescu învățământul este orientat tot mai mult spre producție, înființându-se noi licee industriale și transformându-se o mare parte a liceelor teoretice în licee de acest tip. În anul 1977 școala se transformă în liceu cu profil industrial, cu specializările chimie, electrotehnică, mecanică, fiind patronat de Ministerul Industriei Chimice, menținând și clase teoretice la cursul seral.
1989

Prăbușirea regimurilor comuniste din Europa Centrală și de Est.
1991

Școala redevine liceu teoretic: Liceul Teoretic „Ioan Slavici”. Este reînființată Școala Normală cu două secții, română și maghiară. Cele două școli funcționau în aceeași clădire, aveau conducere comună, dar oficial erau instituții educative separate. Școala Normală va deveni și centru de perfecționare pentru învățătoare și educatoare.
1996

Liceul Teoretic și Școala Normală fuzionează, luând naștere Colegiul „Ioan Slavici”.

2000

Ca o recunoaștere a valorii școlii, aceasta primește titulatura de colegiu național și numele ce îl păstrează până în ziua de astăzi: Colegiul Național „Ioan Slavici”.
2005

Colegiului i se acordă Steagul Verde, devenind primul liceu Eco-Școală din județ.
2010

Colegiul Național „Ioan Slavici” devine Centru Închis de Examinare Cambridge pe lângă British Council din Cluj-Napoca.

2011 - 2012

Baza materială a colegiului a fost reabilitată în totalitate, printr-un proiect european în valoare de peste 8 milioane lei. Cofinanţarea a fost asigurată de Primăria municipiului Satu Mare în cuantum de 111 000 lei. În urma renovării condițiile de învățare s-au îmbunătățit considerabil, sporind și mai mult atractivitatea acestei unități educaționale de elită din nord-vestul României.

Prezent

Colegiul pregătește elevi în cadrul celor două filiere tradiționale: teoretică și vocațională. În cadrul filierei teoretice, specializările aparțin atât profilului real (științele naturii și matematică-informatică, inclusiv câte o clasă cu specializare bilingv - engleză pe nivel), cât și celui uman (filologie, filologie – bilingv engleză și științe sociale). În cadrul filierei vocaționale, din anul 2009 a fost reînființat profilul pedagogic, specializarea învățător – educatoare.